vineri, 28 octombrie 2011

Giveaway Alessandro

Publicat de Raluca la 09:53 0 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare
Adela ne ofera sansa de a castiga o oja Alessandro.M-am hotarat sa particip si eu pentru ca ea are o parere foarte buna despre aceste oje.Poate am noroc.Daca doriti sa va inscrieti clic aici

miercuri, 26 octombrie 2011

Despre produsele Cosmetic Plant primite

Publicat de Raluca la 02:55 3 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare
Poate trebuia sa ma grabesc cu aceasta postare.Sa poate nu. Recunosc: nici timpul nu mi-a permis sa scriu pe blog dar sincer am preferat sa treaca o perioada mai maricica pentru a-mi face o parere cat mai aproape de adevar legata de aceste produse. Ce pot sa va spun?
Am asteptat cu entuziasm produsele si am avut(  am) asteptari mari in ceea ce le priveste. Personal imi plac f tare toate produse de la C P, bineinteles cele pe care le-am folosit pana acum. Nu o sa intru in detalii legate de ingrediente( ca oricum nu inteleg nimic din gramada aia de denumiri ciudate). Voi spune doar parerea mea sincera legata de ele.
Voi incepe cu demachiantul:

Din toate produsele primite acesta a fost singurul pe care nu il asteptam cu atata entuziasm. De ce? Pentru ca ma gandeam ca este un simplu demachiant si nu poate sa faca mai nimic...
Ei bine, acum dupa ce l-am foloit zilnic din cele 3 produse acesta este preferatul meu. De ce? Pentru ca face multe! Imi curata tenul, il lasa sa respire, nu este gras, nu imi luceste fata dupa ce il folosesc, il hidrateaza si miroase divin. Ce altceva mai pot spune?

Urmatorul produs in top este crema de ochi.
Cel mai mult imi place ca nu contine conservanti si parfum. Culoarea si mirosul sunt datorate doar extractelor de plante.Sau cel putin asa spun ei.
Imi place pentru ca se consuma putin la fiecare aplicare( deci voi avea din cutiuta asta o perioada mare de timp)
Intra repede in piele si hidrateaza. Inca nu am abservat o diminuare a cearcanelor dar cred ca inca este devreme.Mai are timp sa-si faca efectul!


Si nu in cele din urma crema de maini:

Nu stiu daca am mai spus-o dar mainile mele sufera la propriu. Sunt foarte uscate si au nevoie de o ingrijire speciala.Principala cauza a problemei mele o reprezinta in primul rand consumul foarte redus de apa( aproape deloc)...si bineinteles si diversele produse utilizate pt curatenia baii, bucatariei etc care fac rau mainilor!

De aceea mainile mele sufera si sigur isi vor reveni greu.Aceasta crema ma ajuta dar nu reuseste( si nici nu va reusi) sa rezolve singura aceasta problema. In primul rand trebuie sa fac si eu ceva sa ma ajut.
Ce imi place f tare la ea? Mirosul, consistenta si faput ca imediat dupa folosire imi simt mainile hidratate....pe viitor sper sa scap de acesta problema si sa incerc sa ma hidratez mai mult.Doar asa voi scapa de tot de problema!

Voi ce parere aveti despre aceste produse? Le-ati incercat? Dar despre produsele Cosmetic Plant? Care v-au impresionat si credeti voi ca merita cumparate?

marți, 18 octombrie 2011

par gras..nici un sampon nu-i face fata..ce e de facut?

Publicat de Raluca la 07:13 3 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare
De foarte mult timp ma confrunt cu aceasta problema...si nu mai stiu ce sa fac..am ajuns la capatul rabdarii...am incercat diverse sampoane si degeaba...unele inca de la prima aplicare ma dezamagesc( adica ma umplu de matreata...si scap cu greu de ea)..altele isi fac treaba o perioada dupa care incepe sa reapara matreata.....acum minunea a tinut mai mult de o luna..adica folosesc acelasi sampon de vreo 3 luni si scalpul meu nu face figuri..adica e curat si nu da semne ca  o va lua razna din nou...Nu e un sampon scump..e un sampon de la YV pe care am dat doar 10 lei.Are 200ml si un miros de plante.Pana acum imi place dar tare frica imi este ca o voi lua din nou de la capat si voi reincepe cautarile in speranta ca voi gasi samponul potrivit.
Tin minte ca in copilarie ma spala mama cu sapun de casa prima data, apoi cu sampon de urzica si dupa ma limpezea cu otet.Si aveam un par sanatos, frumos, lung si culmea ma spalam pe cap o data pe saptamana.Acum ma spal o zi da una nu si e mai rau. Uneori parul meu primea un tratamen ”regesc” de la bunica care imi dadea cu gaz in cap si uneori ma limpezea cu ceai din frunze de nuc.Eu ma supuneam..ca nu aveam incotro..dar sincer aceste tratamenta ii faceau bine parului cat de groaznice ar parea ele...

Cum matrata este si o cauza a stresului..as putea sa dau vina si pe asta...caci de la un timp am devenit f depresiva...nu am chef de nimic si de nimeni..am nevoie de o schimbare ..de noutati..de o vacanta lunga...( dar e imposibil in aceasta perioada)

Voi ce remedii aveti contra matretii?

Si o poza cu samponul pe care il folosesc acum..




joi, 13 octombrie 2011

Au sosit produsele de la Cosmetic Plant

Publicat de Raluca la 05:35 0 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare
Ieri dupa amiaza au ajuns si produsele mele.Eram nerabdatoare sa le primesc...sa le vad...sa le miros..sa le incerc.Le-am folosit deja. Prima impresie conteaza intodeauna nu? Ei bine, pot spune ca mi-au placut, au un miros delicat, natural....eu zic ca promit multe...am mari asteptari de la crema de maini( caci mainile mele sufera) si de la cea de ochi( poate mai scap de cearcane).

Intre timp le voi folosi zilnic si voi reveni cu impresii!
Va pup!

duminică, 9 octombrie 2011

Cel mai frumos discurs din lume....emotionant....merita citit

Publicat de Raluca la 02:26 5 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare
Astazi am primit un email cu acest discurs. L-am citit cu lacrimi in ochi, mi-a dat incredere, a reusit sa ma aduca pe linia de plutire..sa ma faca sa inteleg ca lucrurile in viata nu sunt intamplatoare...aveam nevoie in momentele acestea de astfel de sfaturi.Multumesc!

Va las sa-l cititi..merita!

Aceasta este transcrierea textului citit de Steve Jobs, CEO al Apple Computer, la 12 iunie 2005, la ceremonia de absolvire a studentilor Universitatii Stanford.

Sunt onorat sa fiu cu voi astazi, in ziua plecarii voastre de la una dintre cele mai bune universitati din lume. Eu n-am absolvit niciodata facultatea. Adevarul fie spus, acum e momentul in care m-am apropiat cel mai mult de o absolvire. Si vreau sa va spun astazi trei povesti din viata mea. Atat. Nu cuvinte mari. Doar trei povesti.

Prima poveste este despre unirea unor puncte.

Am renuntat la Facultatea Reed dupa doar 6 luni, dar am stat aproape de facultate pentru inca 18 luni inainte sa o parasesc definitiv. De ce am renuntat?

Totul a inceput inainte ca eu sa ma fi nascut. Mama mea biologica era tanara, absolventa necasatorita de liceu, asa ca s-a hotarat sa ma dea spre adoptie. Si a simtit foarte tare nevoia sa ma incredinteze unor absolventi de facultate, asa incat lucrurile pareau stabilite dinainte pentru mine sa fiu adoptat la nastere de un avocat si sotia lui. Numai ca atunci cand am aparut pe lume, ei s-au razgandit si au considerat ca-si doresc o fetita.

Asa ca parintii mei, care erau pe o lista de asteptare, au primit un telefon in mijlocul noptii prin care erau intrebati: "Avem un baietel care poate fi adoptat. Il doriti?". Au spus "Bineinteles!". Mama mea biologica a aflat mai tarziu ca mama adoptiva nu absolvise niciodata facultatea si ca tatal meu adoptiv nu absolvise liceul. Asa ca a refuzat sa semneze actele de adoptie. S-a razgandit doar cateva luni mai tarziu, cand parintii mei adoptivi i-au promis ca o sa ma trimita la facultate.

Si, 17 ani mai tarziu, chiar m-au trimis. Dar am ales in mod naiv o facultate care era aproape la fel de scumpa ca si Stanford si toate economiile parintilor mei s-au evaporat pe plata studiilor mele. Dupa 6 luni, n-am mai vazut valoare in acele studii. N-aveam nicio idee despre ce sa fac cu viata mea si nicio idee despre cum m-ar putea ajuta facultatea in viata. Si m-am vazut la facultate, cheltuind toti banii pe care parintii mei ii stransesera in toata viata lor. Asa ca m-am hotarat sa renunt si sa am incredere ca pana la urma toate lucrurile se vor dovedi a fi ok. Eram cam speriat la acea vreme, dar privind inapoi imi dau seama ca a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat in toata viata mea. Minutul in care am renuntat m-a ajutat sa nu mai merg la cursurile care nu ma interesau si sa merg la cele care mi se pareau utile.

N-a fost chiar totul romantic. N-aveam o camera in care sa dorm, asa ca dormeam pe podeaua camerelor prietenilor. Am returnat sticle de Cola pentru cei 5 centi pe care ii primeai inapoi pentru returnarea unei sticle. Si am mers in fiecare duminica seara cei 7 kilometri pana in partea cealalta a orasului, doar pentru a beneficia de o masa gratuita la Templul Hare Krishna. Mi-a placut la nebunie. Si toate lucrurile acelea care mi-au starnit curiozitatea si intuitia s-au dovedit a fi nepretuite in viitor. Sa va dau un exemplu.

Facultatea Reed avea la acea vreme cel mai bun curs de caligrafie din SUA. In tot campusul, orice poster, orice titlu si orice indicator erau superb caligrafiate. Pentru ca renuntasem si nu mai eram obligat sa merg la cursurile normale, am decis sa merg la cursul de caligrafie si sa invat cum sa scriu frumos. Am invatat despre tipurile de fonturi, despre varierea cantitatii de spatiu dintre mai multe combinatii de litere, despre ce face caligrafia sa fie o arta. Era frumos, demn de tinut minte, subtil artistic intr-un mod in care stiinta nu poate explica. Si am gasit acest lucru fascinant.

Bineinteles ca, la acea vreme, cursul in sine nu avea niciun fel de aplicatie practica in viata mea. Dar 10 ani mai tarziu, cand am dezvoltat primul Machintosh, mi-am amintit toate acele lucruri. Si le-am integrat in Mac. A fost primul computer care a folosit fonturi extraordinare. Daca n-as fi renuntat la celelalte cursuri si daca nu as fi avut astfel timp sa merg la cursul de caligrafie, Mac-ul n-ar fi avut niciodata mai multe tipuri de fonturi si un scris atat de bine proportionat. Si din moment ce Windows doar a copiat Mac-ul, e foarte probabil ca niciun fel de computer sa nu fi avut astfel de fonturi. Daca n-as fi renuntat, n-as fi facut niciodata cursul de caligrafie, poate computerele personale n-ar fi avut fonturi atat de frumoase ca acum. Bineinteles ca la acel moment, tanar fiind, era imposibil sa unesc punctele. Dar cativa ani mai tarziu, imaginea a fost cu mult mai clara.

Asa ca, nu poti uni punctele daca privesti in viitor. Poti sa le unesti doar daca te uiti inapoi in viata ta. Asa ca trebuie doar sa ai incredere ca punctele se vor uni cumva in viitor. Trebuie sa ai incredere in ceva - instinctul tau, destinul tau, viata ta, karma, orice altceva. Abordarea asta nu m-a lasat niciodata balta si a facut diferenta in toata viata mea.

A doua poveste este despre dragoste si pierderi.

Am fost norocos sa aflu ce imi place sa fac tanar fiind. Woz (Steve Wozniak) si cu mine am inceput povestea Apple in garajul parintilor mei cand aveam 20 de ani. Am muncit din greu si in 10 ani Apple a ajuns sa creasca de la un garaj in care munceam noi doi la o companie care valora 2 miliarde de dolari si avea 4.000 de angajati. Tocmai ne lansasem cea mai noua creatie (computerul Machintosh), iar eu tocmai implineam 30 de ani. Apoi am fost concediat. Cum poti fi concediat de la o companie pe care tu ai infiintat-o? Ei bine, pe masura ce Apple a crescut, am angajat pe cineva, despre care credeam ca are talentul sa conduca Apple alaturi de mine, iar pentru primul an lucrurile au mers bine. Apoi viziunile noastre despre viitor au inceput sa fi divergente, asa ca el a pus piciorul in prag. Si atunci cand a facut-o, Consiliul nostru Director a stat alaturi de el. Asa ca, la 30 de ani, am fost dat afara de la Apple. Si a fost o poveste publica. Singurul lucru care contase in toata viata mea de adult se dusese pe apa sambetei. Si eu eram devastat.

Cateva luni n-am stiut ce sa fac. Am aflat ca dezamagisem o intreaga generatie de antreprenori, ca scapasem bastonul de maresal tocmai atunci cand eram foarte aproape sa-l primesc. M-am intalnit cu David Packard si Bob Noycesi, am incercat sa ma scuz pentru ca o dadusem in bara atat de urat. Eram un esec public si toate gandurile mele imi spuneam sa fug din Vale ([n.r.] Sillicon Valley). Dar, incet-incet, a inceput sa ma cuprinda un nou gand. Inca imi placea ce fac. Si intamplarea de la Apple nu schimbase lucrurile foarte mult. Eram respins, dar eram inca indragostit. Asa ca am decis sa o iau de la capat.

N-am vazut atunci, dar s-a dovedit ca a fi concediat de la Apple a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Povara pe care o porti atunci cand ai succes a fost inlocuita cu usurarea pe care o simti cand o iei din nou de la capat, mai putin sigur de ce o sa ti se intample. M-am eliberat de stres si am avut astfel sansa sa intru intr-una dintre cele mai creative perioade din viata mea.

In timpul urmatorilor cinci ani, am pornit o companie numita NeXT, o alta companie numita Pixar si m-am indragostit de o femeie extraordinara, care a devenit sotia mea. Pixar a creat Toy Story si este astazi (in 2005) una dintre cele mai de succes intreprinderi de animatie din lume. Intr-o schimbare remarcabila a sortii, Apple a cumparat NeXT, eu m-am intors la Apple si tehnologia pe care o dezvoltasem la NeXT a stat la baza renasterii Apple. Iar Laurene si cu mine avem o familie frumoasa impreuna.

Sunt foarte sigur ca nimic din toate aceste lucruri nu s-ar fi intamplat, daca n-as fi fost concediat de la Apple. A fost un medicament greu de inghitit, dar cred ca pacientul avea nevoie de el. Uneori viata te loveste in cap cu o caramida. Nu-ti pierde increderea. Sunt convins ca singurul lucru care m-a ajutat sa-mi pastrez directia a fost faptul ca imi placea ce fac. Trebuie sa gasesti lucrurile care-ti plac. Si asta e valabil atat pentru munca ta, cat si pentru partenerul tau de viata. Munca ta o sa-ti umple o parte insemnata din viata si singurul mod in care vei fi cu adevarat satisfacut este sa crezi ca faci o munca extraordinara. Si singurul mod in care poti face o munca extraordinara este sa-ti placa ce faci. Daca n-ai reusit inca, continua cautarea. Nu te multumi cu putin. Asa cum e si cu partenerul de viata, vei sti atunci cand l-ai intalnit. Si, la fel ca in orice alta relatie extraordinara, lucrurile vor merge din ce in ce mai bine pe masura ce trec anii. Asa ca nu te opri din cautare. Nu te multumi cu putin.

A treia poveste este despre moarte.

Cand aveam 17 ani, am citit un text care spunea ceva de genul: "Daca traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima din viata ta, la un moment dat vei avea dreptate". Citatul m-a impresionat si de atunci, pentru cei 33 de ani care au trecut, m-am uitat in oglinda in fiecare dimineata si m-am intrebat: "Daca astazi ar fi ultima zi din viata mea, as vrea sa fac ce fac astazi?". Si atunci cand raspunsul a fost "Nu" pentru mai multe zile la rand, am stiut ca trebuie sa schimb ceva.

Ideea ca in curand o sa mor a fost cea care m-a ajutat sa fac cele mai importante alegeri in viata. Pentru ca aproape orice - toate asteptarile noastre, tot orgoliul, toate fricile referitoare la esec - toate aceste lucruri palesc in fata mortii, lasand afara singurul lucru care este cu adevarat important. Ideea ca o sa mori este cel mai bun mod in care poti evita capcana fricii ca ai ceva de pierdut. Esti deja dezbracat. Si nu exista niciun motiv pentru care sa nu-ti urmezi inima.

Cu aproape un an un urma, am fost diagnosticat cu cancer. Am facut un CT la 7.30 dimineata si a aratat in mod clar o tumora in pancreasul meu. Habar n-aveam ce e un pancreas la acea vreme. Doctorii mi-au spus ca acest tip de cancer e aproape sigur incurabil si ca n-ar trebui sa ma astept la mai mult de 3 pana la 6 luni de viata. Doctorii mei m-au sfatuit sa merg acasa si sa-mi pun lucrurile in ordine, un fel de a spune ca ar trebui sa ma pregatesc pentru moarte. Si esti pus in situatia in care incerci sa le spui copiilor tai, in doar cateva luni, toate lucrurile pe care ai fi vrut sa le spui in ultimii 10 ani. Si esti fortat sa te asiguri ca toate lucrurile sunt puse in ordine astfel incat sa fie cat de simplu se poate pentru familia ta in viitor. Esti fortat sa-ti iei ramas bun.

Am trait cu acel diagnostic toata ziua. Mai tarziu, am facut o biopsie, mi-au bagat un endoscop pe gat pana in stomac si intestine, mi-au facut o punctie in pancreas si mi-au luat cateva celule din tumora. Am fost sedat, dar sotia mea, care era acolo, mi-a spus ca, atunci cand s-au uitat la celule sub microscop, doctorilor le-au dat lacrimile pentru ca se dovedea a fi o forma foarte rara de cancer pancreatic, curabila cu chirurgia clasica. Am facut acea operatie si acum sunt bine.

Acest moment a fost cel care m-a apropiat cel mai tare de moarte si sper sa fie la fel si pentru urmatorii ani. Faptul ca am supravietuit ma face sa va spun cuvintele urmatoare cu ceva mai multa experienta decat atunci cand credeam ca moartea e un concept pur intelectual.

Nimeni nu vrea sa moara. Chiar si oamenii care vor sa mearga in Rai nu vor sa moara pentru a ajunge acolo. Si, totusi, moartea este singura directie clara spre care ne indreptam cu totii. Nimeni nu poate scapa de moarte. Si asa trebuie sa fie, pentru ca Moartea este in mod sigur cea mai buna inventie a vietii. Este agentul de schimbare al vietii. Elimina vechiul pentru a face loc noului. Chiar acum, voi sunteti noul, dar peste o vreme, nu departe de acest moment, veti deveni incet-incet vechiul. Si veti fi eliminati. Scuze ca sunt atat de dramatic, dar e adevarat.

Timpul vostru e limitat, asa ca nu va pierdeti vremea traind viata altcuiva. Nu va inglobati in dogme - traind cu rezultatul gandirii altor oameni. Nu lasati zgomotul opiniilor altora sa va ascunda vocea voastra interioara. Si cel mai important, trebuie sa aveti curajul sa va urmati inima si intuitia. Ele stiu deja ce va doriti cu adevarat sa deveniti. Toate celelalte lucruri sunt secundare.

Cand eram tanar, exista o publicatie uimitoare care se numea Catalogul Intregii Lumi. Un soi de biblie a generatiei mele. A fost creata de un om pe nume Stewart Brand, nu departe de locul unde ne aflam acum, si el a adus-o la viata punandu-i un strop de atingere poetica. Asta se intampla la inceputul anilor 1960, inainte de aparitia computerelor si a publishing-ului digital, asa ca revista era construita cu masini de scris, foarfeci si camere polaroid. Era un soi de Google in forma printata, cu 35 de ani inainte sa apara Google. Era idealist si mustea de notiuni extraordinare si instrumente utile.

Stewart si echipa lui au scos mai multe editii ale Catalogului, dupa care lucrurile au inceput sa nu mai mearga bine, asa ca au fost nevoiti sa scoata ultimul numar. Era la mijlocul anilor 70, iar eu aveam varsta voastra. Pe ultima coperta a ultimului numar era o fotografie a unui drum de tara in zori, genul de drum pe care te gasesti atunci cand pornesti intr-o aventura extraordinara. Sub poza erau cuvintele "Ramai flamand. Ramai naiv". Asta era mesajul lor de adio. Ramai Flamand. Ramai Naiv. Si eu mi-am dorit intotdeauna sa raman asa. Iar astazi, cand voi absolviti si incepeti o viata noua, va doresc asta si voua.

Ramaneti flamanzi. Ramaneti naivi.

Multumesc mult.



___
Steve Jobs, co-fondatorul si directorul general al companiei Apple, a murit miercuri noapte la varsta de 56 de ani, din cauza unui cancer pancreatic care a recidivat.


Eu l-am citit pe acest blog.Nu stiu cum a ajuns in inboxul meu insa ii multumesc... 



vineri, 7 octombrie 2011

Trendaritza Cosmetic Plant

Publicat de Raluca la 12:47 2 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare
Am fost anuntata ca voi testa produsele celor de la Cosmetic Plant! M-am inscris pentru ca am o parere foarte buna despre produsele lor, am multe produse de la ei si aproape toate si-au facut treaba. Consider ca sunt produse bune chiar daca au preturi mici. Cateva dintre ele fac parte din categoria produselor preferate, pe care le-am recumparat de cateva ori!

Ca sa nu mai lungesc vorba va spun ce  voi primi:

-o crema contur pt ochi( tocmai bine caci cea pe care o am este pe terminate-apropo si aceea tot de la cosmetic plant este)

-o crema de maini ( mai am vreo 2-dar pe terminate-  vine iarna si trebuie sa ne protejam mai mult mainile nu?)

-un lapte demachiant (chiar nu mai aveam deloc..)

Toate produsele fac parte din gama de ingrijire a tenului si mainilor pe baza de ulei de catina si masline.

Mai multe vom vedea pe parcurs!

Concursul toamnei!

Publicat de Raluca la 12:35 0 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare
Am descoperit un giveaway cu premii frumoase .  Va  puteti inscrie dand  click aici.

joi, 6 octombrie 2011

Una rece...alta calda....surpriza de la Iulia!

Publicat de Raluca la 04:18 8 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare
Dupa dezamagirea provocata de pesula sigma am avut parte de o mare surpriza!

Un cadou de la ..Iulia( sunt frumoasa). Mi-a trimis un blush mineral ( aveam nevoie de un blush caci ma plictisisem de cele 2 nuante de la oriflame pe care le am de f mult timp deci cadoul este mai mult decat util).

Culoarea este superba! Inca nu am incercat-o dar o voi inaugura cat de curand! De-abia astept!

Cat despre gestul Iuliei nu am cuvinte! Nu stiu cum si de ce s-a gandit la mine insa ii multumesc din suflet! Cred ca am mai zis-o: Nu primesc cadouri des (doar de la sotul si bunica mea...si soacra sa nu o uit)  cu atat mai putin de la cineva care nu ma cunoaste personal!

Ii multumesc inca o data, mi-a facut ziua frumoasa prin gestul ei!
si acum va las cu minunatia. Nu-i asa ca este superba nuanta?




miercuri, 5 octombrie 2011

castiga un parfum armani code,oje opi si flori

Publicat de Raluca la 09:13 0 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare
Un super GV nu? Asa am zis si eu cand l-am vazut! Va invit sa participati. Aici aflati mai multe

marți, 4 octombrie 2011

dezamagire sigma

Publicat de Raluca la 09:57 8 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare
Imi doresc din tot sufletul un kit sigma( cine nu si-l doreste?). Cand am aflat pe 21 mai ca am castigat o pensula sigma pt blending am sarit in sus de bucurie! In sfarsit aveam si eu o faimoasa pensula sigma. Trebuie sa va spun ca luni la rand nu am mai sperat ca o voi primi.Si cand ma asteptam mai putin a sosit...dupa aproape 5 luni..Bucurie mare....dar cand am vazut-o am fost din nou dezamagita. Pensula primita este defecta..stramba...daca era vorba despre o alta pensula poate nu as fi fost atat de dezamagita insa aceasta a parcurs atata drum ca sa ajunga la mine si a fost doar una...daca primeam 10 mai ziceam ca din 10 una nu e ok...dar in situatia asta chiar am fost dezamagita!


Am incercat sa o indrept insa risc sa o rup...asa ca o voi folosi in acest fel....



duminică, 2 octombrie 2011

Setul de pesule Elf studio

Publicat de Raluca la 09:25 4 comentarii Linkuri de întoarcere către această postare
Salutare! Stiu ca am lipsit ceva vreme insa mi-a fost aproape imposibil sa mai scriu pe blog. Ne-am simtit foarte rau aceasta saptamana..toti. Incepand cu Maria, sotul si bineinteles terminand cu mine! Singurul care a scapat a fost catelul( ce norocos!)

Nu stiu ce s-a intamplat ..de ce ne-am imbolnavit cu totii insa stiu ca a fost groaznic...Maria a vomitat o noapte intreaga...a doua zi am mers la medic( nu avea nimic suspesc...)...apoi sotul(a vomitat de i-a venit rau...de vreo 3 ori intr-o ora...) ..apoi am urmat eu.......si pe langa toate astea ne mai confruntam si cu fitze din partea micutei noastre care nu mai vrea sa manance mai nimic....ii dau dintisorii de sus si ne termina si fizic dar mai ales psihic...

Dar sa las problemele si sa va zic si ceva frumos (frumos pt mine). In sfarsit am si eu pensule pt machiaj.Iupiiii

Era timpul sa imi cumpar pt ca nu aveam mai deloc. Am profitat de oferta celor de la Elf si mi-am luat setul studio.Inca nu stiu  pt ce e buna fiecare  insa pe parcurs ma voi invata cu ele si sper sa-mi fie utile.
La prima vedere arata f bine, sunt f pufoase, fine.....imi plac la nebunie! Nu am apucat sa le folosesc pt ca mi-a fost rau si nu am avut dispozitia necesara! Dar le va veni randul cat de curand!

Cam atat pentru astazi, sper sa reusesc sa postez cat mai des caci imi este tare dor de blog!

Magnetzica Copyright © 2010 Design by Ipietoon Blogger Template Graphic from Enakei | Blogger Templates | Best Credit Card Offers